La 30 octombrie 1923 Alexandru Lapedatu este numit pentru prima oară Ministrul Cultelor și Artelor în al șaselea guvern prezidat de Ion I.C. Brătianu. Lui îi revine spinoasa sarcină de a legifera raporturile dintre diferitele culte și Stat după cum prevedea articolul 22 al primei constituții a României unite promulgată la 29 martie 1923. În acest moment, în România există 12 culte recunoscute oficial, unele având mai multe variante.

Alexandru Lapedatu începe prin a se consulta în detaliu cu toți reprezentanții cultelor, între care și cu „credincioșii de veche credință” din Basarabia și Bucovina, care se separaseră în 1666 de Biserica Ortodoxă Rusă ca protest împotriva reformelor neogrecești introduse de patriarhul Nikon al Moscovei între anii 1652 și 1666, devenind astfel „rascolnici” (schismatici, în rusă). Adepții preotului rascolnic Daniil Filippov (1672-1742), care după moartea acestuia s-au refugiat de prigoană în Delta Dunării, sunt cunoscuți sub numele de lipoveni (prescurtare de la „filipoveni”). Primul „Mitropolit de Fântâna Albă” al Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România, Ambrozie (1846-1847), a fost canonizat în 1990, iar rămășițele lui pământești au fost aduse la Brăila unde se află sediul bisericii. Foarte tradiționaliști, în 1919 au militat pentru păstrarea calendarului iulian.

Alexandru se întâlnește cu reprezentanții „credincioșilor de veche credință” în 1825 la Chișinău, primind ca amintire o icoană de călătorie, din bronz și email, cu dedicație.

Icoana are patru panouri, trei înfățișând principalele sărbători ortodoxe, iar al patrulea reproducând patru icoane ale Maicii Domnului adorate de sfinți. O piesă similară se găsește în Colecția Kunz de la Smithsonian Institution din Washington.

Elaborarea cadrului legal al cultelor a prilejuit lungi frământări și a fost însoțită de agitații adesea violente – articole de presă acuzatoare, memorii incendiare, mari adunări populare, procesiuni, demonstrații, în final o mare dezbatere parlamentară de aproape trei săptămâni –  pentru a impune unul sau altul dintre punctele de vedere. După cinci ani de eforturi susținute, Alexandru Lapedatu, sprijinindu-se pe principiul laicității, propune o soluție în care toate cultele își pot organiza autonom viața spirituală în timp ce Statul suveran preia funcțiile administrative și asigură respectarea legalității. Prefața la publicația dezbaterilor parlamentare menționează: „D. ministru Alex. Lapedatu, un învățat și înțelept bărbat politic, a dat măsura puterilor sale… Soluțiile date prin legea cultelor de către d. ministru Alex. Lapedatu sunt de o fericită inspirație și d-sa care și-a legat numele de cele mai importante legiuiri bisericești ale României Mari [n.n. – inclusiv de înființarea Patriarhiei Române] a avut mulțumirea să audă până și din gura minoritarilor etnici declarații loiale și chiar elogioase, de recunoaștere a meritelor acestui cod care este unul din cele mai viabile texte care au trecut prin Parlament.” La 22 aprilie 1928  „LEGEA PENTRU REGIMUL GENERAL AL CULTELOR prin care Statul garantează libertatea și protecția tuturor cultelor” este adoptată aproape în unanimitate, atât în Camera deputaților cât și în Senat. Ea poartă semnătura Ministrului Cultelor și Artelor Alexandru Lapedatu.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a expus între 28 noiembrie și 16 decembrie 2018 sub titlul „Războiul hărților”, hărți demografice justificând revendicări teritoriale la Conferința de pace de la Paris (1919). Splendida broșură editată cu această ocazie conține și harta etnografică a Banatului Timișoarei prezentată de delegația română, realizată de Alexandru D. Athanasiu pe baza concepției lui Alexandru Lapedatu

Contextul este oferit de Alexandru Lapedatu în volumul Amintiri. Expert în delegația română la negocierile de pace, el îl însoțește pe Ion I.C. Brătianu, alături de Nicolae Mişu, ca al doilea delegat, și de Constantin C. Brătianu, ca secretar personal, la memorabilia ședință din 1 februarie 1919, la Quai d’Orsay, Salle de l’Horloge, a Consiliului suprem al Marilor Puteri, în completul său de zece membri (șeful statului și ministrul de externe din Franța, Regatul Unit, S.U.A. Italia și Japonia). Ion I.C. Brătianu expune revendicările teritoriale ale României, este ascultat cu mare interes, ministrul de externe italian Giorgio Sidney Sonino îl aprobă cu glas tare: “giusto, giusto!”, iar primul ministru britanic, Lloyd George, pune câteva întrebări între care și aceea de a i se arăta pe hartă unde este Bucovina (“Montrez-moi ou est la Bucovine!”). Expunerea este redată în memoriul redactat de Alexandru Lapedatu şi tipărit imediat după şedinţă sub titlul generic „La Roumanie devant le Congrès de la Paix”, Paris, Dubois et Bauer, 1919, sub care vor apărea „revendicările teritoriale” dar și „actele de unire ale Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti ale Ungariei cu România”.

După ședință, Alexandru Lapedatu este însărcinat cu întocmirea unor memorii speciale, după modelul celor înaintate de delegaţia cehoslovacă; ele vor fi tipărite sub același titlu generic. În localul „Biroului pentru informaţiuni de război” din Rue de l’Universite, 74, Paris Alexandru Lapedatu îi expune textul, pasaj cu pasaj, colaboratorului său Mario Roques care îl dictează direct în franceză unei steno-dactilografe. În timp ce aceasta se ducea să-l bată la maşină, o altă colegă îi lua locul, alternându-se, astfel că lucrarea avansa foarte uşor şi foarte repede. Alexandru își amintește : „Alături de text erau tabelele statistice întocmite cu toată conştiinciozitatea şi scrupulozitatea, tabele pe temeiul cărora s-au întocmit hărţile anexate după un sistem propus de mine şi adoptat în urmă şi de delegaţiunea ungară în memoriile sale înaintate Conferinţei de pace. Şi anume, colorând cercurile administrative (plăşile) ale comitatelor (judeţelor) transalpine cu populaţie românească într-o gamă de culori de la cel mai intens roşu până la cel mai deschis (alburiu) reprezentând raportul populaţiei române faţă de cea neromână (ungurească, săsească, şvăbească etc.) de la 90% până la 10%. Hărţile astfel compuse erau cât se poate de intuitive şi concludente pentru o justă orientare de total a privitorilor. Le-a executat după datele statistice, lucrate de mine, foarte conştiincios şi precis Al. D. Atanasiu, profesor la Şcola de Belle-Arte de la Iaşi, care se afla refugiat la Paris.”

Festivitatea prilejuită de Ziua Colegiului din 29/30 noiembrie 2018 a inclus şi inaugurarea Sălii Marii Uniri, după tradiția de a dedica sălile unor evenimente sau personalități însemnate legate de școală.

Sala Marii Unirii descrie participarea unor personalități de seamă care au fost fie profesori fie elevi ai „Gimnaziului Mare Greco-Ortodox Român” din Brașov (cum se numea pe atunci școala) la înfăptuirea actului Marii Uniri. O poziție deosebită o ocupă Vasile Goldiș, profesor al liceului, care a redactat textul convocării la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și apoi a condus delegația care a predat Regelui Ferdinand hotărârea acesteia.

Între pesonalitățile menționate se numără și Ion I. Lapedatu, delegat de Nocrich și orator la Marea Adunare Națională, ales în Marele Sfat Național și numit Secretar General al Resortului finanțelor din Consiliul Dirigent, ca și fratele lui geamăn, Alexandru Lapedatu, care a jucat un rol important în delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Ei sunt fii profesorului de limbi clasice și filozofie Ioan Al. Lapedatu și au fost amândoi elevi ai Colegiului.

Amenajarea sălii a avut loc prin Proiectul Centenar Şagunist 1918-2018, finanţat din bugetul Municipiului Braşov şi realizat în parteneriat cu Asociaţia “Şagunişti pentru Şagunişti”. Fundația Lapedatu a contribuit cu documente din istoria familiei.

Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei a inițiat anul acesta un grup deschis pe Facebook cu titlul „MNIT Share”. Postările au început cu un portret al lui Alexandru Lapedatu, care, împreună cu colegul și prietenul său Ioan Lupaș, a co-fondat și a fost co-director al Institutului Național de Istorie din Cluj (azi Institutul de Istorie “Gheorghe Barițiu” al Academiei Române). El este reprezentat la biroul său de Președinte al Secțiunii pentru Transilvania a Comisiunii Monumentelor Istorice, care a funcționat în clădirea de azi a Muzeului.

Din aprilie până acum, MNIT Share a ilustrat momente de istorie așa cum le-a trăit Alexandru Lapedatu, reflectate în documente din Fondul Lapedatu de la MNIT. Fundația Lapedatu îți exprimă aprecierea pentru această inițiativă.

Revista „Plaiuri Săcelene” a fost înfiinţată în anul 1922, acum fiind este editată de Asociaţia “IZVORUL” – Săcele.

Viziunea publicației a fost formulată în 1934 de Victor Tudoran: „VREM să răscolim trecutul celor ce-au cutreerat pământul românesc, să înfăţişăm prezentul văduvit de măreţia trecutului, să despicăm drum nou prin vremuri Săcelelor de mâine şi să contribuim cu toată puterea nostră de muncă tinerească la ridicarea acestor plaiuri mocăneşti”.

În Nr.95 din ANUL XXXI (Serie nouă), trimestrul I, 2018, revista a început publicarea unei serii de patru articole cu titlui „Frații Lapedatu – artizani ai României moderne în generația Marii Uniri”. Istoria fraților gemeni Alexandru și Ion Lapedatu, nativi din Săcele. Ele au apărut în patru numere succesive, urmând narațiunea din conferința cu același titlu prezentată la Paris, La Maison Roumaine, în 2017.

Muzeul Țării Făgărașului „Valeriu Literat” a deschis în Cetatea Făgăraș expoziția dedicată fraților Lapedatu pe 27 martie 2018, zi în care se aniversează centenarul Unirii cu România a „Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria” prin votul nominal deschis din Sfatul Țării.

Directorul muzeului, Dr. Elena Băjenaru, a deschis vernisajul în prezența celor doi curatori Prof. Univ. Dr. Ioan Opriș și Dr. Constantin Băjenaru, și a reprezentanților familiei: Ioana Wild, nepoata lui Ion Lapedatu, Dr. Dan Macavei, nepotul lui Alexandru Lapedatu, descendenți ai familiei : Ioan și Alexandru Lapedatu din Sibiu și Alexa Lapedatu cu soția din Glâmboaca, satul natal al tatălui celor doi frați cărora le este dedicată expoziția. Au luat parte și reprezentanți ai Municipiului Săcele, orașul natal al mamei celor doi frați.

Au luat cuvântul:

• Dr. Elena Băjenaru, Directorul Muzeului Țării Făgărașului „Valeriu Literat” (MTFVL), subliniind momentul istoric în care are loc evenimentul
• Ioana Wild, Președinte al Fundației Lapedatu, nepoata lui Ion Lapedatu, pomenind prigoana suferită de cei doi frați și congenerii lor în timpul dictaturii
• Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș, curator al expoziției, descriind contribuțiile fraților Lapedatu la construirea Statului modern în perioada interbelică
• Dr. Gheorghe Faraon, Conservator la MTFVL, evidențiind legăturile fraților Lapedatu cu personalități ale Țării Făgărașului, în special cu familia Boer.

Cu ocazia expoziției, Fundația Lapedatu a donat MTFVL o fustă de Mehedinți brodată cu bandă de argint, care a aparținut Veturiei Lapedatu, soția lui Ion Lapedatu, și o icoană pe sticlă din Lancrăm pictată de Ioan Costea Verman  între 1820-1830, din colecția Dr. Dan Macavei, Vicepreședinte al Fundației Lapedatu.

 
Afișul expoziției


Firma muzeului în curtea interioară a Cetății Făgăraș


Portretul lui Alexandru Lapedatu de Marius Bunescu și portretul lui Ion Lapedatu de Anne Nebert


Deschiderea expoziției. De la dreapta la stânga: Dr. Elena Băjenaru, Director MTFVL; Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș, curatorul expoziției; Dr. Dan Macavei, VP al Fundației Lapedatu și nepotul lui Alexandru Lapedatu; Ioana Wild, Președinte al Fundației Lapedatu și nepoata lui Ion Lapedatu; Alexa Lapedatu cu soția, Glâmboaca; Alexandru și Ion Lapedatu, Sibiu


Vorbeste Ioana Wild, Președinte al Fundației Lapedatu, nepoata lui Ion Lapedatu; Dr. Dan Macavei, Vicepreședinte al Fundației Lapedatu, nepotul lui Alexandru Lapedatu


Vorbește Prof.Univ.Dr. Ioan Opriș, curator al expoziției; Dr. Elena Băjenaru, Director al Muzeului Țării Făgărașului „Valeriu Literat


Vorbește Dr. Gheorghe Faraon, conservator al MTFVL; Dr. Elena Băjenaru, Director MTFVL


În prim plan, Dr. Constantin Băjenaru, curator al expoziției; public

Public, incluzând elevi participând la acțiunea „Școala altfel” și reprezentanți ai Municipiului Săcele (în prim plan)


Fusta de Mehedinți care a aparținut Veturiei Lapedatu, soția lui Ion Lapedatu, donată de Fundația Lapedatu Muzeului Țării Făgărașului „Valeriu Literat”


Icoană de Lancrăm de Ioan Costea Verman, 1820-1830, din colecția Dr. Dan Macavei, Vicepreședinte al Fundației Lapedatu și nepot al lui Alexandru Lapedatu, donată de Fundația Lapedatu Muzeului Țării Făgărașului „Valeriu Literat”

Membrii Fundației Lapedatu au vizitat Muzeul Tezaurului Băncii Naționale a României de la Mănăstirea Tismana inaugurat la 26 iulie 2016, documentând salvarea a 192,4 tone de aur  (inclusiv 2,73 tone date în păstrare de guvernul polonez) între 1944-1947. La această acțiune numită „NEPTUN” au contribuit amândoi frații Lapedatu.

În ianuarie 1944, Prim-Vicepreședintele BNR Ion I. Lapedatu se adresează lui Alexandru D. Neagu, ministrul finanțelor în guvernul mareșalului Ion Antonescu, pentru punerea la adăpost a stocului de aur.

Pierderea tezaurul trimis în 1917 în Rusia (cu Alexandru I. Lapedatu ca însoțitor pentru al doilea transport) îl face pe Ion I. Lapedatu să ceară în martie lui Mihai Antonescu, vicepreședintelui Consiliului de Miniștri, ca guvernul să precizeze condițiile de transport și depozitare și să asume responsabilitatea în cazul evacuării în străinătate.

În urma decesului Guvernatorului Alexandru Ottulescu, Constantin Angelescu este numit Guvernator (pentru a treia oară, 1 aprillie 1944 – 30 septembrie 1944). În iunie, după refuzul Elveției și Turciei, se propune peștera Mănăstirii Tismana. Mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu, aprobă și benecuvântează, Comisia Monumentelor Istorice (sub președinția lui Alexandru I. Lapedatu) își exprimă acordul.

4086 de casete cu monede și lingouri de aur sunt transportate între 8 – 22 iulie în pivnița mănăstirii.

Tezaurul este mutat în peșteră între 14-16 septembrie 1944.

La 30 septembrie 1944, Ion I. Lapedatu este numit Guvernatorul BNR, ocupând funcția până la 14 martie 1945.

BNR, armata română și călugării protejează cu succes secretul operației. Întregul stoc este readus la București în intervalul 26 ianuarie – 4 februarie 1947.

La inaugurarea muzeului, TVR a produs un documentar publicat pe YouTube.

În 2017, „Asociația pentru Promovarea Tradițiilor Colegiului Național Sfântul Sava” a organizat pentru a zecea oară „Concursul de pictură și desen «Mircea Ciobanu»”. Membrii Fundației Lapedatu au sponsorizat premiile și mențiunile în bani, prevăzând în mod excepțional pentru premiul întâi o deplasare la Capela Sainte Claire din localitatea Saint Sulpice de lângă Lausanne, în Elveția, pentru a vedea frescele pictate de Mircea Ciobanu în 1983.

Mircea Ciobanu (1950-1991) și-a început studiile liceale la CNSS, terminându-le în 1969 la „Liceul de arte plastice «Nicolae Tonitza»”. După studii la „Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu»” cu maestrul Corneliu Baba, Mircea Ciobanu a avut o carieră artistică fulgurantă, de mare răsunet internațional.

Juriul ediției jubiliare a atribuit Premiul I lucrării „Mister de toamnă târzie” de Raluca Popa din clasa 10H. Vizita la Capela Sainte Claire a avut loc la 17 iunie 2017. Vizitatorii au fost primiți de trei membri ai Congregației catolice din Saint Sulpice, Ecublens și împrejurimi în frunte cu președintele Congregației, Dl. Jean-Claude Brahier. Un scurt video cu vizita și prezentarea frescelor se găsește aici iar schimbul de mesaje cu gazdele este aici.

Premiul I: „Mister de toamnă târzie” de Raluca Popa, Cl. 10 H

Capela Sainte Claire din Saint Sulpice, Elveția, cu frescele pictate de Mircea Ciobanu

Elevii din Casa „Sfântul Iosif”, Odorheiu Secuiesc, au la dispoziție o a doua sală de calculatoare, numită „Sala Fundația Lapedatu”, deschisă în februarie 2017. Sala conține imagini ale fraților Lapedatu și o reproducere a afișului expoziției omagiale „Braşoveni din elita românească – Fraţii Ion şi Alexandru Lapedatu la 140 de ani de la naştere” de la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului.

Dotarea sălii a beneficiat de o donație din partea membrilor Fundației Lapedatu.

Vedere parțială a sălii de calculatoare „Fundația Lapedatu”

Aceasta este a doua sală de informatică, mai mare și cu dotare contemporană, fața de prima sală deschisă în 2014, acum rezervată elevilor din clasele mai mici, care și ea a beneficiat de donația „Johanna și Andreas Wild” din partea membrilor Fundației Lapedatu.